„Crema” UDMR Bihor, „spălată” de procurorul Miu în dosarele de spălare de bani!

„Crema” UDMR Bihor, „spălată” de procurorul Miu în dosarele de spălare de bani!

Spălarea banilor este o infracţiune des întâlnită în România. Pentru că nu avem judecători specializaţi in astfel de cazuri, luarea unei decizii într-un caz de spălare de bani poate dura ani de zile. Au fost cazuri în care de la începerea cercetării penale şi până la pronunţarea sentinţei au trecut cinci-şase ani! O altă problemă în rezolvarea cazurilor de spalare de bani este lipsa de informaţii din domeniu. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) cosideră că informaţiile deţinute de această instituţie sunt strict secrete, ele neputând constitui proba în instanţă, ceea ce este de-a dreptul ridicol şi îngreuiază enorm munca poliţiştilor şi procurorilor. În urma mai multor anchete, s-a confirmat faptul că în România există firme şi persoane “specializate” în spălările de bani.
Practic, banii mutaţi în cursul a 3-4 săptămâni prin diferite conturi nu mai pot fi depistaţi, iar poliţia ajunge în posesia informaţiilor şi a analizelor financiare târziu, după circa 4-5 luni. Cu toate piedicile existente, lupta pentru depistarea celor care fraudează bugetul naţional continuă! Iar dosarele penale care s-au format scot la iveală tot mai multe surprize!

Udemeriştii, petrolistul şi un transfer de bani suspect

Adrian Tărău, Kiss Alexandru, Biro Rozalia şi Alexandru Mudura, Kis şi Biro - lideri marcanţi ai UDMR Bihor, au fsot protagonişti ai dosarului penal nr. 20/D/P/2006 al DIICOT Oradea, de care a amintit doar vag presa locală!

Reporterii noştri au intrat în posesia unor noi documente ce indică cine şi de ce a pus pe jar „elita” UDMR din Oradea, împreună cu „nevinovata” odraslă a fostului prefect pesedist de Bihor, Aurel Tărău, Adrian, care, cu un tupeu neverosimil, îşi spune „om de afaceri” şi se plimbă în voie pe sub nasul autorităţilor române, deşi presa locală şi centrală a prezentat dovezi incontestabile ale traficului cu produse petroliere în care acesta a fosat implicat şi prin care statul român a fost prejudiciat cu zeci de milioane de dolari!

Parchetul General ne-a confirmat însă cine sunt făptuitorii din acest voluminos dosar penal, care conţine 16 volume de înscrisuri oficiale şi altele două tomuri cu „acte premergătoare”! Tăcerea autorităţilor române şi scurgerile controlate de informaţii din dosarele penale au reprezentat o manipulare odioasă, menită să îi alerteze pe cei vizaţi.

Iată conţinutul punctului II al ordonanţei care îi vizează pe Kiss Alexandru şi Alexandru Mudura: „DIICOT – Serviciul Teritorial Oradea, dosar nr. 20/D/P/2006, Ordonanţa, 2006.05.29, Miu Mitică, procuror şef al Serviciului Teritorial Oradea, II. Din acelaşi material (cu numărul S/ii. 232/03.04.2003, elaborat de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor), rezultă existenţa, în cursul anului 2002, a unor operaţiuni bancare suspecte între S.C VIDEO VOX SRL Oradea (administrator Kiss Alexandru Iosif Francisc şi S.C. VETROLUX SRL Oradea. Operaţiunile suspecte ar consta în efectuarea de plăţi directe din contul firmei S.C. VETROLUX SRL Oradea către alţi doi asociaţi – Biro Rozalia Ibolya şi Mudura Alexandru cu motivaţia „depunere capital social”. Prin astfel de „inginerii”, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor riscă riscă un veritabil „record personal” , între 3 şi 12 ani de puşcărie! Pe cine a supărat Kiss, Biro şi Mudura şi ce legături aveau „corifeii” UDMR Bihor cu această persoană, veţi putea afla puţin mai jos!

“Surprize, surprize” la Vetrolux SRL!

Dar să revenim la “oile noastre” şi să lăsăm documentele să vorbească! Iată ce conţinea misteriosul Punct I, al ordonanţei semnate, la data de 29.05.2006, de către procurorul Miu Mitică Nicuşor, şeful Serviciului Teritorial Oradea din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism: „Din materialul cu numărul S/II. 232/03.04.2003, întocmit de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, rezultă că în perioada 1999 – primul trimestru al anului 2001, soţii Tărău Adrian Nicolae şi Tărău Ioana Adela au transferat din conturile personale în conturile firmei A.M.I. BASTIA LLC – New York suma totală de 288.350 USD cu titlu de „investiţie directă de capital în SUA”. Conturile bancare personale în care au fost evidenţiate aceste sume sunt….. Suma trensferată în SUA ar putea proveni din tranzacţii comerciale suspecte cu produse petroliere, precum şi bancare, între S.C. BASTIA, S.C. CASHINVEST SRL, S.C. PETROCRIŞ S.A Ştei, S.C. TOTAL GRUP SMG S.A. Mihai Bravu şi S.C. ROLEXAN SRL Oradea”... „Pentru a stabili provenienţa sumelor de bani intrate în conturilor soţilor Tărău Adrian şi Ioana Adela, urmează a se verifica activităţile suspecte cu produse petroliere între firmele mai sus menţionate, respectiv: dacă firmele au făcut obiectul unor investigaţii penale sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală, stadiul cercetărilor sau soluţiile adoptate. Pentru firmele care nu au fost verificate, se va solicita organelor de control fiscal efectuarea unui control tematic, stabilirea circuitelor care au existat între aceste firme cu titlu de creditare firmă, restituire creditare firmă, plata mărfii în avans şi restituire marfă, precum şi realitatea acestor circuite; dacă conturile persoanelor fizice mai sus menţionate sau ale administratorilor firmelor mai sus menţionate au fost alimentate cu sume provenite din infracţiuni; pe baza datelor astfel obţinute, se va stabili dacă a existat vreo asociere între administratorii firmelor mai sus menţionate”.

Este greu să ghicim „criteriul” după care, la punctul II al Ordonanţei, procurorul Miu a selectat – dintre cele 50 de firme comerciale suspectate că au fost prinse în morişca evaziunii şi a spălarii banilor, menţionate în sesizarea făcută la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, şi dintre cele 7 persoane menţionate expres în „Informarea” aceluiaşi oficiu (unde nu au fost amintite numele Tărău, Kiss, Biro şi Mudura!!) – tocmai pe cei trei „corifei” ai UDMR Bihor!

Pentru că, aşa cum am arătat mai sus, la Punctul II, Miu a consemnat şi dispus anchetarea „făptuitorilor” Kiss Alexandru, Biro Rozalia şi Mudura Alexandru. Cu ce au greşit aceştia? Ei bine, una dintre posibilele „chei” se află la Registrul Comerţului: Kiss, Biro şi Mudura a fost asociaţi cu Adrian Tărău la S.C. VETROLUX SRL!

Iată ce spune Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, la art. 23. - (1) „Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunsocând că provind din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al dismulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folisirea de bunuri, cunoscând că acestea provind din săvârşirea de infracţiuni”.

„Dedicaţie specială” de la Miu, pentru Sany, Rozsi şi Alex!

Explicaţia nu este însă suficient de convingătoare, mai ales că sesizarea de la ONPCSB este referă la încă 50 de firme şi că nu sunt pomenite numele lui Kiss, Biro şi Mudura. De ce vrea Mitică să-şi supună la stres tocmai pe aceşti onorabili cetăţeni români de naţionalitate maghiară? De ce hotărăşte el ca „pentru efectuarea actelor premergătoare ce se impun, în temeiul prevăzut de art 135 cu referire la art. 132 Cod procedură penală, DISPUN delegarea poliţiştilor din cadrul Compartimentului Combaterea Macrocriminalităţii Economico-Financiare, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea pentru efectuarea actelor premergătoare arătate la punctele I şi II din expunere”, cu trimitere expresă la trioul Kiss-Biro-Mudura?

Pionii de sacrificiu

Agitarea vechii fantasme a dosarului penal de acum 12 ani nu-l mai sperie pe Alexandru Kiss. Era nevoie de o nouă sperietură. Să i se arate altă „pisică”! Mitică Miu i-a arătat-o. Cu riscul de a-l sacrifica astfel pe un alt „protejat” al serviciilor secrete, Adrian Tărău, care, deşi a revenit în ţară, nu a fost chemat să dea cu subsemnatul în acest dosar, car era deschis şi pe numele lui! Tărău, care se află în Oradea şi se plimbă nestingherit prin ţară şi pe unde vor muşchii lui, a minţit cu neruşinare opinia publică cum că şi-a „rezolvat” toate problemele penale! El a prezentat ziariştilor o comunicare purtând numărul 83/P/P/2005, din 08.05.2006, dar noul dosar – nr. 20/D/P/2006, era ulterior acestei soluţii tranzitorii! O dovedeşte şi declaraţia dată în 29.11.2006 de fosta lui soţie, Ioana Adela Sandu-Duca, sau cea a „unchiului” său, Viorel Mercea! Iar dacă Adi Tărău crede că poate minţi la nesfârşit opinia publică şi autorităţile, îl asigurăm că se înşeală!

„Eu sunt mică, nu ştiu nimică!”

Sursele noastre ne-au confirmat că oamenii comisarului Nicolae Stamate, fostul şef al BCCO Oradea, şi-au luat rolul în serios şi începuseră să facă treaba ordonată de Miu (în ciuda faptului că Stamate se pupă pe bot cu slugile fugarului, printre care şi aşa zisul redactor şef al ziarului partonat de familia Tărău, Nicolae Pop, al cărui dosar de contrabandă, Miu l-a ţinut în sertar mai bine de trei ani!) Din păcate, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Ei nu au nici o experienţă în instrumentarea unor dosare de asemenea dificultate şi calibru. Stă mărturie şi fragmentul din declaraţia Ioanei, care nu a fost valorificat corespunzător de „gabori”: „Societatea din SUA nu a desfăşurat activitate de nici un fel… Precizez că nu l-am întrebat niciodată pe fostul meu soţ de unde are aceşti bani, dar presupun că provin din afacerile pe care acesta le desfăşoară în cursul anilor 1999-2000, respectiv din comerţul cu produse petroliere”.

Avertisment pentru Kiss

Kiss Alexandru, actualul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, fost preşedinte până în 2008, este liderul autoritar al UDMR Bihor. Până să acceadă la această demnitate publică, el a fost personajul principal în dosarul penal nr. 225/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în care, împreună cu alte opt persoane, au fost acuzaţi pentru infracţiuni foarte grave, care au impus arestarea lor în timpul cercetărilor. Ei au fost sprijiniţi, „fără vinovăţie”, de alte 13 persoane, cercetate sub calitatea de „făptuitori”, toate de etnie maghiară, care au prejudiciat statul român, între anii 1992-1994, cu peste două milioane dolari! Soluţia finală dată de parchet în acest dosar a venit abia la 6 octombrie 1997! Suspectă este că nu numai tardivitatea acesteia, ci şi faptul că – în ciuda probelor evidente de vinovăţie, despre care procurorii au luat act sub semnătură – s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Kiss şi a tuturor complicilor acestuia şi aplicarea unor amenzi administrative. Niciunul însă nu a protestat pentru că ar fi fost „arestat nelegal”! Perfect simetric, nici nu magistrat nu a fost sancţionat pentru cei „9 arestaţi ne trimişi în judecată”! UDMR şi-a contrazis propria tradiţie şi nu s-a plâns vreodată, la nici o organizaţie internaţională, că acei minoritari „ednici maghiari” ar fi fost arestaţi pe nedrept! O tăcere complice s-a instalat atât în tabăra anchetatorilor, cât şi a anchetaţilor. În plus, în acei romantici ani 90, Parchetul a blocat şi alte piste de cercetare, în privinţa anchetării actelor de contrabandă realizate de trupa lui Kiss, direcţii ce ar fi trebuit urmate în mod obligatoriu. Toate acestea pot să susţină o teză tot mai des vehiculată în comunitatea maghiară: grup care gravitează în jurul UDMR a optat pentru varianta colaborării cu o anumită „zonă” a autorităţilor române, stăpâne şi pe justiţie, contra garantării unor facilităţi personale şi protecţie în cazul apariţiei unor complicaţii „de traseu”. Pactul se renegociază în perioadele de dinaintea marilor încercări electorale. După cum era de aşteptat, Miu a dat NUP tuturor!..

Miu, „expert spălător de dosare”!

În Informarea nr. 7394/16 noiembrie 1996, Ştefan Prejmereanu, procuror inspector în cadrul Serviciului Control al Secţiei a VI-a a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a consemnat constatările sale în urma unui control temeinic efectuat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, având ca obiectiv activitatea desfăşurată de către procurorul Miu Mitică Nicuşor, în compartimentul urmăririi penale, în anul 1996. Presa a catalogat atunci, în mod foarte sintetic, dezastrul: „procurorul Mitică Miu e un incapabil!” S-a reţinut că gravele deficienţe constatate „se datorează lipsei de experienţă a acestuia: are o vechime în muncă de numai trei ani şi a absolvit Facultatea de drept la fără frecvenţă”. Obiecţiunile acestuia au fost considerate de inspector ca fiind „justificări de circumstanţă” şi s-a recomandat şefilor lui să-l schimbe de pe sectorul de urmărire penală, să-l folosească în orice alte activităţi şi, pe viitor, să-l controleze „sistematic şi exigent”. În mod ciudat, în anii următori, Miu a realizat o ascensiune profesională incredibilă, fiind promovat rapid la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, de câţiva ani, este şeful Serviciului DIICCOT, subordonat direct structurii centrale din Bucureşti. Miu a fost coleg de unitate – ambii fiind mărunţi ofiţeri de informaţii – Ionel Bara, aşa-zisul „Prior pentru România al Ordinului Cavalerilor de Malta”, inculpat în acea imensă încrengătură penală denumită „Contrabanda de la Jimbolia”. Avocata Miu Piroşka, soţia sa, a fost avocata lui Luciano Lonardoni, cel care a fost subordonatul lui Alberto Ramera, colonel al serviciilor secrete italiene, ofiţerul care primise ordin să controleze operaţiunile de încălcare a embargoului faţa de Serbia de către România, descrisă de presă ca „Operaţiunea Jimbolia”.

BCCO se urneşte

De la Miu citire: „Pentru efectuarea actelor premergătoare ce se impun, în temeiul prevăzut de art. 135 cu referire la art 132 Cod procedură penală, dispun delegarea poliţiştilor din cadrul Compartimentului Combaterea Macrocriminalităţii Economico-Financiare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea, pentru efectuarea actelor procedurale arătate la punctele I şi II din expunere, precum şi a celor ce vor fi menţionate mai jos: realizarea hărţilor relaţionale dintre firmele mai sus menţionate şi a circuitului banilor; pentru firmele care nu au fost verificate de organele fiscale, se va stabili împreună cu procurorul tematica de control; sprijinirea inspectorilor fiscali din Cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Bihor pentru finalizarea actelor de control, după caz, şi alte acte procedurale cu excepţia audierii învinuiţilor şi a formulării propunerilor pentru instanţa de judecată”.

Sursele noastre ne-au confirmat că oamenii lui Stamate, şeful BCCO Oradea, şi-au luat rolul în serios şi au început să facă treaba ordonată de Miu.

Ordonanţa BCCO are nr. d/32162 din 05.06.2006. Iată ce a mai produs Stamate, la data de 2 februarie 2007: „Având în vedere cele prezentate, în baza art. 12 din Legea nr. 508/2004 modificată, vă înaintăm prezentul dosar în vederea luării măsurilor ce se impun. Dosarul conţine un număr de 26 volume”.

Banii se spală în „famiglia” UDMR!

Ce li s-a părut suspect celor care au demarat ancheta? „În anul 2000, contul SC VETROLUX a fost alimentat de la S.C. RCS SRL cu 14,092 miliarde lei (vechi-n.n.) contravaloarea facturii nr. …”….” În anul 2001, contul a fost alimentat de la RCS SRL cu 14.941.117.420 lei, cu titlu restituire credit de la SC PRO IDEA SRL. În urma analizei a rezultat că Alexandru Kiss a încheiat în 1997 un contract de cesiune, în urma căruia avea de primit de la RCS SRL (firma de telefonie controlată de Zoltan Teszari şi alţi „băieţi deştepţi”-n.n.) 29,9 miliarde lei vechi. Operaţiunile suspecte s-au înregistrat în anul 2002, când Kiss a efectuat plăţi din contul său pentru alţi doi asociaţi (Biro şi Mudura) cu motivarea „depunere capital social”, cu toate că aveau disponibil în cont”. Era mult mai simplu să nu se aştepte atâta vreme după un răspuns, pe care, mai mult ca sigur, Kiss oricum, şi l-a pregătit încă dinainte de a ajunge după gratii, în 1996. Păcat că doar pentru o zi!

„Regele ouălor Kinder”, căutat de ouă!

Miu&Stamate l-au „luat în colimator” şi pe Alexandru Mudura, fostul „rege al ouălor Kinder”, mare amic cu un fost premier maghiar, dovedit ca fost agent secret al regimului comunist. Alexandru Mudura este principalul asociat al „Lotus Center”, unicul mall din Oradea. Mudura are la ONPCSB un dosar ce conţine două volume cu documente şi o perioadă de câţiva ani, respectiv între 1999-2002, a fost ţinut sub observaţie strictă de oamenii legii. Numele persoanelor monitorizate se succed foarte rapid. Poate prea repede, fără să existe o continuitate a oamenilor care ba ridică, ba depun banii în conturi!… O constanţă oarecare au devenit numiţii Kiss Andreea şi Kiss Tiberius, dar orice coincidenţă poate fi întâmplătoare! Lui Miu, dar mai ales lui Stamate, li se părea suspectă şi coincidenţa denumirilor firmelor . Mudura şi-a botezat RAMEXA, atât firma din Szolnok, cât şi pe cea din Oradea, pentru a deruta autorităţile. Tot constantă este şi destinaţia produselor exportate de firmele sale: Ungaria şi Italia!

Miu, „înălbitorul” de dosare!

Pentru Mitică Nicuşor Miu, fost ofiţer de contrainformaţii, metamorfozat, după 1990, ca dealtfel atâţia alţi ofiţeri, în procuror, a fost catalogat de mai multe ori, în actele de inspecţie întocmite de superiorii lui, ca „incapabil profesional”, dovezile din dosare nu constituie, nicidecum, un handicap! Dimpotrivă, mai ales dacă ne amintim cum a fost el promovat, în mod paradoxal, în ciuda gafelor şi incapacităţii profesionale, procuror şef al Secţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea. Dacă mai adăugăm şi faptul că vorbea „pe aceeaşi lungime de undă” cu ex-comisarul şef Nicolae Stamate – ofiţerul, pensionat actualmente, care emitea pretenţii la funcţia de comandant al IPJ Bihor, împreună cu care a „îngropat” mai dosare „fierbinţi”, totul începe să aibă o logică.

NUP pentru „tripleta de aur” a UDMR Bihor

Alexandru Kiss a negat că ar avea vreun amestec în dosarele de spălare de bani, dar problemele sale cu autorităţile române sunt vechi. Una din ultimele era legată de declaraţia de avere. În intervalul 29 decembrie 2005 şi 29 decembrie 2006, averea lui Kiss a crescut de la 20 de miliarde la 43 miliarde lei vechi. Dar Kiss a „uitat” să menţioneze în declaraţiile de avere din lunile mai şi decembrie 2005, trei terenuri intravilane din Oradea, dobândite în anii 1997-1998. El „şi-a amintit” de ele abia în declaraţia sa de avere din decembrie 2006. Deşi proprietăţile lui Alexandru Kiss sunt estimate la zeci de milioane de euro, statisticile publicaţiilor specializate în „topuri” ale oamenilor bogaţi nu pomenesc nimic de liderul UDMR Bihor!

Viceprimăriţa Oradiei, Biro Rozalia, asociata şi protejata preşedintelui Kiss în afaceri, a abordat „modelul Kiss”. Şi ea a minţit în declaraţia de avere. Biro a „încurcat” terenurile intravilane cu cele extravilane din satul Haieu. Împreună cu soţul ei, Rozalia Biro se numără printre cei mai mari deţinători de tereuri din vestul ţării. Ei au achiziţionat deja zeci de hectare de teren în zone cu potenţial, inclusiv pe traseul viitoarei autotrăzi transilvănene. Biro susţinea, la rândul ei, că nu ştie de existenţa vreunui dosar în care să fie acuzată de spălare de bani.

Şi Alexandru Mudura, principalul acţionar al Complexului „Lotus Market”, a evitat sistematic discuţiile cu reporterii noştri!

După cum era de aşteptat, chiar înaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile locale din 2008, trio-ul Kiss-Biro Mudura a primit un suprinzător NUP, deşi, conform surselor noastre din cadrul Parchetului, dosarul era bine „garnisit” cu dovezi!

Dorin Vereş

BATJOCURA DIN CENTRUL ORADIEI!

Batjocura din centrul Oradiei!

Dacă ridicolul, penibilul şi prostia ar ucide, realizatorii monumentului închinat lui Mihai Viteazul din Oradea s-ar număra, credem noi, printre primele victime! Fiindcă aşa-zisa operă de arta este, în opinia multor artişti, studenţi, profesori şi critici de artă bihoreni, o adevărată batjocură la adresa orădenilor şi a istoriei naţionale!

Un monument ce falsifică istoria!

Sa ne întoarcem puţin în timp, pentru a aminti pe scurt istoria acestei “capodopere” a ruşinii noastre!

În anul 1990 a luat fiinţă la Oradea Asociaţia Culturală "Mihai Viteazul", compusă din 13 unităţi militare aparţinând Diviziei 11 mecanizată "Carei" , din cadrul Garnizoanei Oradea. Timp de doi ani, fiecare membru al asociaţiei, de la comandantul Garnizoanei la lucrătorii civili, a contribuit cu sumă de bani pentru ridicarea statuii lui Mihai Viteazul. În anul 1994, statuia ecvestră a domnitorului,, realizată din 8,5 tone de bronz de sculptorii Alexandru Gheorghiţă şi Georgeta Caragiu a fost amplasată şi dezvelită în Piaţa Unirii. Păcat de banii şi de bronzul stricat pentru acest monument! Fiindcă, din păcate, în loc să facă cinste oraşului, lucrarea este mai degrabă o ruşine pentru orădeni! Şi, am putea spune, o batjocură la adresa istoriei naţionale! În cele de mai jos vom argumenta această afirmaţie.

După cum se poate observa şi din fotografia alăturată, în monumentul din Piaţa Unirii, Mihai Viteazul este reprezentat călare, calul său având toate patru picioarele sprijinite pe sol. Însă regulile heraldicii spun că dacă personajul reprezentat a murit ucis mişeleşte, calul acestuia trebuia reprodus cu un picior în aer şi doar dacă cel căruia îi este închinat monumentul a murit de moarte bună, animalul va sta cu toate picioarele pe pământ! De pildă, statuia ecvestră a voievodului din Cluj-Napoca, respectă aceste reguli, după care se ghidează toţi realizatorii de sculpturi monumentale!

Calul care nu a existat!

Altă greşeală priveşte amplasarea statuii: aceasta trebuia amplasată cu faţa spre graniţă, simbolizând apărarea ţării de duşmani! Însă monumentul realizat de sculptorii Gheorghiţă şi Caragiu este poziţionat cu spatele la graniţa cu Ungaria! Dar cea mai scandaloasă greşeală, de-a dreptul “istorică”, este însă alta! Conform specialiştilor care i-au analizat proporţiile, musculatura şi coada tăiată drept, calul lui Mihai Viteazul din Piaţa Unirii este...pur-sânge englez, rasă care pe vremea lui Mihai, adică pe la 1600, pur si simplu, nu exista!!!..Prostie sau incultură, spuneţi-i cum vreţi, cei doi artisti semnează!

“Picioare de vacă”

Dar asta e departe de a fi tot! Pe lângă greşelile “istorice”, datorate crasei inculturi şi ignoranţe, cei doi “artişti” care au realizat monumentul Unificatorului Ţărilor Române dovedesc că au învăţat sculptura “după ureche”! Conform opiniei artiştilor şi criticilor pe care i-am consultat cu privire la valoarea artistică a monumentului, proporţiile între dimensiunile calului şi cele ale călăreţului, respectiv ale domnitorului, sunt aberante, animalul fiind mult prea mare în raport cu omul! Din altă perspectivă, raportul dimensiunilor între corpul şi picioarele aceluiaşi cal, reprezentat în monumentul ecvestru din Piaţa Unirii este, de asemenea, incorect!

“De asemenea, orice amator poate remarca şi aspectul că organele genitale ale animalului sunt reprezentate nerealist, acestea semănând mai mult cu cele umane, decât cu ale unui armăsar! Totodată, picioarele din spate ale calului reprezentat pe monument, aduc mai degrabă cu nişte picioare de vacă!”- ne-au declarat câţiva studenţi la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea.

Batjocură de un milion de euro!

Având în vedere faptul că Consiliul Local, dominat la acea vreme de PDL, a aprobat în 2008 restaurarea monumentului şi a piaţetei adiacente, pentru care s-a alocat atunci un milion de euro din banii publici, ne întrebăm dacă stimabilii noştri “aleşi” au decis în cunoştinţă de cauză să cheltuiască atâta amar de bani pentru a pune în valoare o batjocură la adresa istoriei neamului!

Chestionat de noi despre soarta proiectului privind restaurarea statuii lui Mihai, viceprimarul Oradiei, Gheorghe Carp, a declarat că el nu ştie nimic despre proiectul renovării acesteia, dar va verifica dacă o eventuală finanţare e inclusă în bugetul local al Oradiei pe 2010, acest lucur fiind puţin probabil în condiţiile crizei actuale, însă, oricum, suma vehiculată i se pare „exorbitantă”. Cât despre valoarea artistică a monumentului, părerea viceprimarului este fără echivoc: „Am văzut destule statui mult mai frumoase!...În plus, Mihai Viteazul nu are nici o legătură cu Oradea! Există alte personalităţi care ar fi meritat o statuie în centrul oraşului nostru!” – a declarat Mihai Carp reporterilor noştri.

Florin Cuc

PENSIUNEA JUDECĂTOAREI SOANE, "CUIBUŞOR" DE ORGII SEXUALE?!

Hotelul judecătoarei Soane, „cuibuşor” de orgii sexuale?!

Statutul de magistrat presupune o ţinută morală mai presus de orice bănuială, un comportament demn şi ireproşabil. De aici şi până la acceptul tacit de a convieţui cu un „interlop”, a poseda o avere imensă cu origini nebuloase şi a accepta orgii sexuale în hotelul pe care îl patronezi, e cale lungă şi presărată cu urmele urât mirositoare ale corupţiei şi imoralităţii.

Judecătoarea Laura Soane, de la Tribunalul Bihor, este căsătorită cu un individ judecat pentru trafic de persoane şi are o avere impresionantă. Vila şi Pensiunea „Topaz” din Băile Felix nr 73/A, estimate la circa un milion de euro, ambele propietatea soţilor Soane, nu puteau fi ridicate dintr-un salariu de magistrat. Eventual, din banii făcuţi, ani la rând, ca şi „călăuză” a emigranţilor clandestini spre Occident, de soţul ei, Pavel Soane.

Judecător căsătorit cu „călăuză”!

Laura Soane este fiica fostului şef al Postului de Poliţie Băile Felix, actualmente pensionar, Dumitru Oancea. Cazul ginereului său, Pavel Soane, acuzat de trafic de persoane, a zguduit în urmă cu câţiva ani cercurile Justiţie bihorene şi a zdruncinat di nou încrederea opiniei publice în oamenii care împart dreptatea.

La sfârşitul lunii februarie a anului 2003, în urma unei acţiuni desfăşurate în cooperare cu S.R.I. Bihor, au fost identificaţi, la Vama Borş, zece cetăţeni turci, ascunşi într-un camion aparţinând unei firme de transport din Braşov. În urma activităţilor informativ-operative şi de cercetare a fost documentată activitatea infracţională a întregii reţele de călăuze formată din Pavel Soane - soţul judecătoarei Laura Soane de la Judecătoria Oradea, din care mai făceau parte turcul Erdogan Ortekin şi românul Dorin Varadi. Pavel Soane, dat în urmarire generală pentru călăuzire, s-a predat, pe 28 februarie 2003, Parchetului, după ce pe numele său fusese emis, în lipsă, un mandat de arestare pentru 30 de zile. Soane, în vârstă de 37 de ani, ginerele fostului şef al Postului de poliţie Băile Felix, Dumitru Oancea, s-a prezentat, însoţit de avocatul său, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, unde un procuror l-a audiat timp de mai multe ore. Soţul judecătoarei Laura Soane fusese dat în urmărire generală de aproape o săptămână, fiind acuzat că, la începutul lunii februarie, ar fi ajutat zece kurzi să treacă fraudulos frontiera, aceştia intenţionând să ajungă în Italia. Cei 10 kurzi au fost judecaţi la Tribunalul Judeţean Neamţ. Dosarul a fost strămutat de la Oradea. Măsura a fost cerută şi acceptată fiindcă soţia lui Soane are calitatea de magistrat. În fapt, Constantin Valentin Olar, de 37 de ani, din Săcele, Pavel Evganin Soane, de 37 de ani, din Oradea, Erdogan Oztekin, de 41 de ani, cetăţean turc cu domiciliul în Oradea, Dorin Varadi, de 39 de ani, din Oradea, si Cingay Sadik, de 40 de ani, turc domiciliat în Oradea, au fost trimişi în judecată de Parchetul Bihor sub acuzaţia de trafic de persoane şi constituire de grup infracţional organizat. Faptele au avut loc la începutul anului 2003, dar pentru că inculpaţii au fost judecaţi în libertate, a durat foarte mult îndeplinirea procedurii de citare cu toţi acuzaţii. Cercetările efectuate au stabilit că, în 2000, Soane şi Varadi l-au cunoscut pe Olar, iar din discuţii a rezultat că acesta din urmă efectua transport internaţional de marfă în Italia şi Ungaria. Cei doi l-au întrebat pe Olar dacă vrea să cîstige mai multi bani şi i-au propus să transporte ilegal transfugi, pentru suma de 750 de dolari de persoană. Afacerea a fost perfectată într-un atelier service din Oradea, tăindu-se în acest scop o trapă în podeaua remorcii autotrenului firmei Trans Milenium, condusă de Olar. În acest fel, transfugii puteau intra în autovehicul după ce acesta era sigilat. În acest mod, Olar ar fi trecut anterior graniţa alţi 17-20 de transfugi, pe care îi aducea Soane. În afacere a intrat şi Erdogan Oztekin, cunoscut în lumea interlopă din Oradea că se ocupa cu trafic de emigranţi. Acesta avea deja încă o condamnare pentru astfel de fapte. Turcul a adus de la Deva la Tăşnad-Bihor cei 10 kurzi pe care i-au îmbarcat în maşina lui Olar. Deşi totul fusese plănuit cu mare atenţie, au fost prinşi în vamă. Prin cercurile de interlopi din Oradea se zvoneşte că unul din cei implicaţi ar fi informator al Poliţiei, şi că e foarte probabil ca acesta să fie chiar Pavel Soane. Doar Olar şi Varadi au recunoscut parţial faptele, dar au susţinut că banii trebuiau încasaţi la destinaţie. Interesant este faptul că la reşedinţele lui Soane nu s-a putut efectua percheziţie întrucât…au lipsit unele avize, care nu au fost eliberate, deoarece soţia sa are calitatea de magistrat. Conform site-ului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, www.scj.ro, dosarul 192/103/2004, în care este judecat Pavel Soane&comp, a avut ultimul termen afişat la 26.01.2009. În octombrie 2000, Pavel Evganin Soane, cunoscut în lumea interlopă ca traficant de maşini furate, a fost prins cu adeverinţe de repatriere “fabricate” pe un calculator de la un Internet Cafe din Oradea, iar în urma cercetărilor, anchetatorii au descoperit că actele falsificate fuseseră folosite pentru repatrierea de maşini prin Vama Episcopia Bihor. Dosarul a fost însă “îngropat”.

E greu de crezut că judecătoarea Laura Soane şi tatăl ei, poliţist cu experienţă, nu ştiau nimic despre afacerile soţului, respectiv ginerelui Pavel Soane! Conform unor articole apărute în presa internaţională, Oradea este considerată ca fiind unul dintre nodurile importante de trafic de carne vie. Şi mai interesant e că Pavel Soane e rudă cu..Pavel Soane, fostul preşedinte al Corpului Naţional al Poliţiştilor Bihor!!!

O avere cu multe semne de întrebare

În Băile Felix, la nr 73/A, se remarcă o casă frumoasă. E a familiei Soane. Lipit de ea, se înalţă un hotel cu patru nivele. E tot al familiei Soane. Dacă casa poate fi estimată la câteva sute de mii de dolari, în construcţia hotelului s-au investit zeci de miliarde. Bani care nu pot fi justificaţi ca provenind din salariul de magistat, din pensia lu` tata sau moştenirea de la bunica din Hidişelu de Sus.

În declaraţia sa de avere pe anul 2006 (alta mai recentă nu există) de pe site-ul www.just.ro, judecătoarea Soane figurează cu urămătoarele bunuri: un teren intravilan de 1700 mp, o casă de locuit, cu suprafaţă locuibilă de 500 mp, o pensiune turistică, (4 nivele) de 650 mp, un autoturim „Volvo” din 2003, cu valoare neprecizată, contrar obligaţiilor legale, suma de 6.500 euro provenită din vânzarea unui autoturism „BMW” în 2006, (în cea din 2005, apărera un teren intravilan vândut cu o sumă despre care cei care cunosc piaţa imobiliară din zonă susţin că e ireală 16,7 milioane lei vechi-n.n.) . Într-una din declaraţiile de avere anterioare ale magistratei, mai figurau „depozite şi conturi curente, în valută sau în lei, în ţară ori în străinătate, a căror valoare însumată depăşeşte echivalentul a 5.000 euro, precum şi certificate de trezorerie şi titluri de participare la fondurile şi societăţile de investiţii, a căror valoare însumată depăşeşte echivalentul a 5.000 euro”. În cea din 2006, Laura Soane şi-a mai declarat trei credite ipotecare de 20.000 euro, 29.000 euro şi 46.000 de dolari. Pentru veniturile unui judecător din România, probabil, aceste sume sunt un fleac!..

Laura declarase în urmă cu câţiva ani că „terenul si autoturismul sunt proprietatea soţului meu, dobândite anterior căsătoriei” şi că „soţul meu este asociat unic la S.C. Robine Prodimpex SRL, firmă constituită anterior căsătoriei”. Firma era înregistrată cu sediul în localitatea Săbolciu, comuna Săcădat şi este înregistrată din decembrie 1995. La sfârşitul anului 2002, societatea figura cu datorii însumând 31,96 milioane lei vechi.

Pensiunea „Topaz” din Băile Felix, de la nr 73/A, aparţine lui Pavel Soane şi, conform datelor oficiale, a fost construit în baza Autorizaţiei de Construcţie nr 145/18, eliberată de Primăria Sînmartin. Ea funcţionează în prezent prin firma S.C. Novarom Felix SRL, societate al cărei administrator este, conform propriei declaraţii, chiar Pavel Soane. Interesant este faptul că acesta figurează în declaraţia de avere a soţiei sale ca „persoană fizică autorizată”, cu un venit de...15.500 lei (!), ralizat din..”activităţi turistice”. Însă acest venit, chiar cumulat cu al soţiei sale, de 38.570 lei, este insuficient pentru a achita uriaşele rate la cele trei credite! Poate vor explica Laura şi Pavel Soane, Gărzii Financiare, de unde provin rstul de bani! Fiindcă ne vine geru să credem că vreun membru al familiei judecătoarei ar putea practica evaziunea fiscală!

Societatea Novarom Felix SRL, conform datelor de pe site-ul www.mfinante.ro, avea la sfârşiul anului 2007 venituri totale de 116.024 lei, 5 angajaţi şi un profit net de 19.840 lei. Datele financiare pe anul 2008 nu sunt încă disponibile.

Pentru clădirea cu parter, două nivele şi mansardă a fost eliberat ulterior un certificat de urbanism, care atestă transformarea construcţiei din casă în pensiune. Valoarea de impozitare declarată a hotelului este de 3.532.490.000 lei vechi, cu mult inferioară valorii de piaţă. Vila de la aelaşi număr, de asemenea, a familiei Laura şi Pavel Soane, pe trei nivele (subsol, parter şi mansardă), construită în baza Autorizaţiei nr 142/1999, are valoarea de impozitare declarată de 870 milioane lei, şi ea mult inferioară valorii reale. Pavel Soane mai figurează, conform unui tabel cu restanţierii la plata abonamentului la Internet, găsit de noi..pe Internet, ca titular al unui apartament din Oradea, situat pe strada Salcâmilor nr.24A, bl. X160, ap.20.

Laura Soane, poreclită “judecătoarea două stele”, a intrat în atenţia presei şi după ce a desemnat firma S.C. Euroconsult SRL Arad ca administrator judiciar la Petrolsub S.A., unica rafinărie din Ardeal, falimentată de fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu şi o “trupă” de “băieţi deştepţi” din PDL. Conform relatărilor presei locale, decizia nu a fost deloc intamplatoare şi friza penalul, prostia sau incompetenţa. SRL-ul arădean a fost înfiinţat în anul 2000 de cetăţeanul maghiar Ioan Isai, la origine un român emigrat în Ungaria, acesta fiind administrator unic şi acţionar la Euroconsult SRL Arad. Domeniul de activitate? Lichidarea judiciară, cea mai profitabilă şi mai scandaloasă ocupaţie din România. Isai este fost cetăţean roman şi în contractul de vânzare a unei societăţi pe care a “lichidat-o”, el s-a folosit de un buletin de identitate românesc expirat.

Ce n-a spus, dar a ştiut, Laura Soane

În anul 2000, Euroconsult SRL a fost desemnată lichidator judiciar la S.C. Comfruct S.A. Lipova (judeţul Arad-n.n.). Deloc întâmplător, la amintita societate era angajat fiul judecătoarei Cionca, şefa Secţiei Comerciale de la Tribunalul Arad. Printr-un contract, Euroconsult vinde, printre alte active ale Comfruct S.A., cea mai bună ferma a societăţii pe care o lichida, respectiv Ferma nr 15, cu sediu, locuinţe de serviciu şi circa 70 de hectare de pământ de o calitate foarte bună, către S.C. Agromasini SRL Oradea, cu incredibila suma de… 420 milioane de lei vechi. Adică, jumatate din preţul unei garsoniere mai acătării. Cine se ascundea în spatele firmei orădene?! Pai, cine altcineva decât un prieten din copilărie al patronului firmei lichidatoare, Laszlo Andreyka, administrator la Agromasini SRL. Şi dra Zsuzsanna Szabo, care a îndeplinit, cică, rolul de reprezentant al firmei cumpărătoare. Baiul e ca madmoiselle Szabo figura, pe de altă parte, ca angajată a lui Ioan Isai, la firma Montavid SRL. Dealtfel, şi Laszlo Andreyka era, la acea dată, şi el angajat la S.C. Montavid SRL. Pentru ca scandalul şi ridicolul să fie complet, Andreyka a fost prezentat angajaţilor de la Comfruct S.A. ca “director al firmei lichidoatoare”. În fapt, Andreyka s-a ocupat ulterior de tăierea fierului vechi care s-a putut jefui de la Comfruct S.A. şi a coordonat lucrările de întreţinere a livezilor societăţii.
Dar să urmărim puţin evoluţia acţionariatului firmei cumpărătoare a Fermei 15 de la Comfruct, Agromasini SRL, după perfectarea scandaloasei afaceri.
La nici două luni de la aşa zisa vânzare-cumpărare a Fermei 15 din Lipova cu ridicola suma de 420 de milioane lei vechi (suma reprezintă mai puţin de 10% din valoarea reală-n.n.), asociaţi la Agromasini SRL devin firmele maghiare Infoland 2000 BT şi Selecting BT. Cine credeţi ca erau propietarii celor două SRL-uri înregistrate în Ungaria?! Supriză din nou: Ioan Isai şi Andreyka Laszlo! Deşi era clar vorba de o şarlatanie de doi lei (sau forinţi, cum preferaţi), pentru care cei doi ar fi meritat să înfunde puşcăria, nimeni din România nu s-a sesizat despre jaful şi încălcarea legilor! Ba. mai mult, în ciuda celor arătate mai sus, “inocenta” judecătoare Laura Soane, pe care nimeni nu o întreabă din ce bani şi-a construit vila şi hotelul din Băile Felix, a desemnat aceeaşi firmă a lui Isai, Euroconsult SRL, ca administrator (lichidator) judiciar la Petrolsub S.A.!!! Cu alte cuvinte, a pus lupul paznic la oi. Scandaloasa decizie a magistratei nu poate avea, cred magistraţii ţi poliţiştii cu care am stat de vorbă, decat o singură explicaţie: banii lui Isai ar fi ajuns şi la ea!

Cum Pavel Soane nu a avut decât în ultimii ani contract de muncă, iar singurul venit oficial al familiei era până recent salariul de magistrat al judecătoarei, întrebarea – „din ce bani au fost construite vila şi hotelul?” - rămâne în aer. Despre Pavel Soane se povesteşte că a fost una din cele mai căutate „călăuze” şi că datorită relaţiilor din poliţie ale socrului său, afacerea, deşi ilegală, i-a mers strună.

„Pentru un singur om trecut peste graniţă, se câştigă între 1500-3000 de euro. Pavel Soane a călăuzit spre Ungaria şi Austria sute de imigranţi clandestini”– ne-au declarat surse din cadrul Inspectoratului de Poliţie Bihor. Iată, deci, un prim indiciu privind provenienţa banilor pentru cele două valoroase construcţii.

Topaz, club VIP Swinging?!

Cum Pavel Soane nu are la activ nici măcar o zi ca angajat cu carnet sau contract de muncă, iar singurul venit oficial al familiei este salariul de magistrat al judecătoarei, întrebarea – din ce bani au fost construite vila şi hotelul - rămâne în aer. Despre Pavel Soane se povesteşte că a fost una din cele mai căutate „călăuze” şi că datorită relaţiilor din poliţie ale socrului său, afacerea, deşi ilegală, i-a mers strună.

„Pentru un singur om trecut peste graniţă, se câştigă între 1500-3000 de euro. Pavel Soane a călăuzit spre Ungaria şi Austria sute de imigranţi clandestini”– ne-au declarat surse din cadrul Inspectoratului de Poliţie Bihor. Iată, deci, un prim indiciu privind provenienţa banilor pentru cele două valoroase construcţii.

O altă chestiune menită să inflameze atmosfera din jurul judecătoarei Soane şi al soţului ei o constituie afirmaţiile câtorva persoane din Oradea care sunt clienţi fideli ai pensiunii „Topaz”, despre faptul că la pensiunea patronată de ei sunt organizate adevărate orgii sexuale.

Swinger este persoana care nu are restricţii în ceea ce priveşte sexul liber, iar swinging-ul denotă obişnuinţa de a schimba partenerii de sex. Subiect aproape „tabu” în România până acum, swinging-ul constă în întâlniri organizate între cupluri care fac sex în diferite moduri, după dorinţele şi fanteziile fiecăruia. Nu există o limită de cupluri/persoane care pot lua parte la swinging! Participanţii nu trebuie să fie neapărat căsătoriţi. Importantă este deschiderea lor către relaţiile cu alte cupluri. Partenerii nu trebuie sa aiba nimic împotrivă dacă unul dintre ei mângâie, săruta sau face sex cu alt participant! Swinging-ul nu constă doar în mersul în locaţii stabilite şi satisfacerea poftelor carnale cu persoane străine, ci şi purtarea de conversaţii, legarea de noi prietenii. În ce priveşte orientarea sexuală, bisexualitatea în rândul femeilor este o practică des întâlnită, mai rară însă în rândul bărbaţilor.

„În anumite cercuri high-life din oraş, dar nu numai, este cunoscut faptul că pensiunea constituie un loc secret de întâlnire pentru cuplurile „swingers”. Datorită faptului că majoritatea sunt persoane cunoscute, „turiştii” preferă să nu fie înregistraţi oficial că ar fi cazaţi acolo. Cuplurile de „swingers” se întâlnesc întâi la bar sau în piscină şi apoi se retrag în camere. Totul se face cu discreţie şi un „neiniţiat” nu realizează ce se petrece. Desigur, patronii ştiu ce se întâmplă, unii dintre participanţi sunt prieteni cu ei! Dacă lista cu clienţii de la „party”-uri ar ajunge în presă, ar izbucni un scandal monstru! Atâta vreme cât la „petreceri” nu se consumă droguri sau alte substanţe interzise, noi nu încălcăm nici o lege! Ne întrebăm însă cu nelinişte dacă nu cumva aceste întâlniri au fost filmate cu camere ascunse, pentru a fi şantajaţi ulterior!”- ne-a declarat unul dintre participanţii la „swingers party”-urile organizate la Pensiunea „Topaz”, care preferă să rămână anonim. Aspectele de mai sus ne-au fost confirmate şi de sursele noastre din cadrul IJP Bihor.

Tupeu de interlop

Am sunat la telefonul familiei Pavel Soane, pe care l-am aflat de la Serviciul Informaţii Unic, 118800, el fiind disponibil şi pe Internet, pe site-ul www.pensiuneatopaz.ro. A răspuns chiar Pavel Soane, care, la precizarea că am dori să vorbim şi cu soţia sa, a replicat că aceasta „nu este acasă”.

În lipsa magistratei, reporterii noştri, care au fost avertizaţi că Soane „este un individ periculos şi cu relaţii”, au purtat cu soţul „judecătoarei două stele” următorul dialog:

„Aţi fost achitat sau condamnat în procesul în care eraţi acuzat că aţi încercat să treceţi fraudulos peste graniţă 10 cetăţeni kurzi, în 2003? Mai aveţi şi alte procese penale pe rol?”

„Nu e adevărat ce s-a scris, că am vrut să trec kurzii peste graniţă! Procesul este încă pe rol!”

„Din ce bani aţi cumpărat terenul de 1700 mp şi aţi construit vila şi pensiunea din Băile Felix?”

„Nu sunt obligat să vă dau vouă raportul!”

„Când a depus dna judecătoare ultima declaraţie de avere?

„Există depusă declaraţia de avere a soţiei pe 2009!”

„Cum se numeşte firma care administrează pensiunea „Topaz” şi cine este administrator?

„Eu sunt administrator al firmei, dar nu sunt obligat să vă spun!”

„Vi s-au semnalat activităţi neobişnuite legate de pensiunea pe care o aveţi în proprietate.

„Ce fel de activităţi? Swinging? Nu cunosc aşa ceva!” a fost răspunsul nervos şi repezit al lui Pavel Soane, care ne-a închis apoi telefonul. Un lucru e clar: la „Topaz”, dacă au fost vreodată organizate „party swingers”, pe viitor nu vor mai fi! Nimeni din cei implicaţi nu mai riscă, după ce chestiunea a ajuns în „ochii” presei!

Codul deontologic al magistratului rămâne ridicol şi aruncat în derizoriu atât timp cât judecătoarea Laura Soane continuă să fie căsătorită cu un individ judecat pentru trafic de persoane, asupra căruia planează bănuiala că a câştigat sune fabuloase din activitatea ilicită pentru care riscă condamnarea într-un proces penal şi la pensiunea căreia se afirmă că s-ar practica orgii sexuale. Părerea unanimă a ziariştilor bihoreni şi a juriştilor pe care i-am consultat este că Soane a fost (sau va fi) scos „basma curată” în dosarul penal legat de tentativa de trecere frauduloasă a frontierei a celor 10 kurzi datorită relaţiilor din Poliţie şi Justiţie a soţiei şi rudelor sale.

Dorin Vereş

P.S. Acesta e linkul unde poate fi accesată declaraţia de avere a judecătoarei Laura Soane: http://www.csm-just.ro/declaratii_de_avere/Judecatori/Curtea%20de%20Apel%20Oradea/Tribunalul%20Bihor/Tribunalul%20Bihor/Soare%20Laura%20(29122006).pdf

AFACEREA "MEDICLINIC"

În timp ce premierul Boc şi ministrul de Finanţe se plâng peste tot că nu au bani, Finanţele bihorene închid ochii la o afacere scandaloasă:

Tranzacţie udemeristă cu iz de spălare de bani şi evaziune fiscală!

Centrul ”Mediclinic” din Oradea, rebotezat “Sf. Maria”, a fost cumpărat de „miliardarul invizibil” al RCS-RDS, Zoltan Teszari, pe bani mărunţi, de la contrabandistul Attila Borsi, judecat pentru evaziune fiscală de zeci de miliarde!

Aici sunt banii “regelui alcoolului!”

Mediclinic SRL (str. Cuza-Vodă, nr. 23) , a fost, până de curând, o clinică privată, patronată de fostul “rege al alcoolului” din partea de Vest a României, Attila Borsi, care, cu banii obţinuţi din dubioasele afaceri cu spirtoase, pentru care a avut şi are şi azi mai multe dosare penale pe rol, fiind la un pas de a fi condamnat definitiv la închisoare, a pus pe picioare un centru de radiologie si imagistică medicală. La clinica rebotezată “Maria” de cumpărătorul Zoltan Teszari, nimeni altul decât “tartorul” holdingului RCS&RDS, se fac investigaţii de rezonanţă magnetică nucleară (RMN), tomografie computerizată (CT), radiologie convenţională, osteodensitometrie, ecografie şi ergometrie. În cadrul clinicii funcţionează şi un cabinet de medicină de urgenţă. Conform estimărilor unor specialişti, clinica medicală de pe strada Cuza Vodă este estimată la peste 3 milioane de euro! Simţind că, odată cu libertatea. şi-ar putea pierde şi banii investiţi în Mediclinic, Borsi a scos clinica la vânzare în mod discret.

“Vând Centru de Radiologie şi Imagistică Medicală - Oradea, judeţul Bihor. Suprafaţa utilă: 636 mp. Piaţa format, aparatură performantă: CT, RMN, ecograf multidisciplinar, osteodensitometru - prin preluare leasing”, a fost anunţul găsit de noi pe site-ul infofirme.ro,unde ca reprezentat figura Adriana Postoveanu, asistent manager, tel. 0726 323393.

Tot de pe Internet am aflat că firma TEST TRADING SRL Bucureşti are de recuperat de la Mediclinic SRL un debit de 12.760 RON (127,7 milioane lei vechi). Conform listei antitepari.ro. Mediclinic SRL era prezentă şi pe lista firmelor care emit cecuri şi bilete la ordin fără acoperire!

În cursul anului 2008, în presa locală a fost publicat un articol în care se arăta că Attila Borsi a vândut Centrul Mediclinic patronului holdingului RCS-RDS, Zoltan Teszari, pentru suma de 300.000 euro. E uşor de presupus faptul că banii cu care Borsi a pus pe picioare clinica erau din contrabanda cu alcool. Cu toate acestea, nu s-a autosesizat nici Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor şi nici Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor! Motivele vă lăsăm să le ghiciţi dvs….

“Miliardar invizibil” sau agent secret?!

Dar să vedem cine este cumpărătorul! Fost vicecampion european la judo, patron al holdingului RCS&RDS, Zoltan Teszari se poate socoti, la doar 38 de ani, cel mai bogat om din România (!).

În primăvara lui 2007, Teszari a cumpărat policlinica Mediclinic de la Borsi Attila, un alt afacerist etnic maghiar din Oradea. Tranzacţia a avut loc rapid, iar conform presei locale, preţul a fost “mai mare de 300.000 de euro”. În acelaşi articol din săptămânalul „Bihoreanul”, care „miroase” a reclamă mascată, se spune că Teszari nu a negociat preţul. Poate ne ajută domnii de la Garda Financiară să aflăm care a fost preţul real!
“Pacienţii vor plăti un preţ simbolic, diferenţa până la valoarea reală urmând s-o suporte domnul Teszari”- afirmă unul din medicii Clinicii „Maria” în articolul citat. Cu toate că a făcut avere din televiziune şi telecomunicaţii, Zoltan Teszari e un miliardar discret, care se fereşte de presă.
În tinereţe, împreună cu prietenul său, Ludescher Csaba, Teszari vindea îngheţată. Tot ei au înfiinţat firma Rubin&King, prin care a importat şi distribuit cornete şi praf de îngheţată. „Creierul” RCS-RDS a intrat în afaceri cu cablu TV la începutul anilor ‘90, cand a preluat televiziunea locală din Oradea, TVS, fondată de Alexandru Kiss, preşedintele UDMR Bihor, actualmente vicepreşedinte al CJ Bihor şi a oferit servicii de televiziune prin cablu orădenilor. Compania acestuia a achiziţionat echipamente din Ungaria. Potrivit săptămânalului „Magyar Narancz“, Kiss a cumpărat echipamentele de la statul maghiar, „profitand de faptul că ungurii schimbau tehnologia“.

Emisiunea de certificate globale de depozit (GDR) a RCS&RDS pe bursa de la Londra a fost în 2009 subiectul câtorva articole din publicaţii internaţionale de business. Valoarea la care presa străină a estimat RCS&RDS a fost de 3,5 miliarde de dolari. Adică, aproape 3 miliarde de euro, o cifră ce deăşeşte chiar pe cea la care a fost vândută ROMPETROL, considerată cea mai mai tranzacţie a unei firme româneşti.

Prin prisma celor de mai sus, unii jurnalişti şi analişti economici susţin că Teszari ar fi de fapt ofiţer acoperit al unuia din serviciile secrete româneşti, ceea ce explică multe din “succesele” rapide ale acestuia în afaceri, inclusiv pe plan internaţional. Presa germană pomeneşte chiar o altercaţie pe care misteriosul afacerist ar fi avut-o în urma cu circa un an cu un fotoreporter care-l pozase la o recepţie – şi căruia Teszari i-a cerut să şteargă fotografia. „Die Presse“, un ziar austriac, a publicat în august 2007 un articol despre listarea RCS&RDS la Londra, în care a ţinut să precizeze că nu există nici o fotografie disponibilă a omului de afaceri şi că „până şi fotografia de pe podiumul de la Ankara“ – e vorba de campionatul european de judo din 1990, la care Teszari a căştigat argintul, „a dispărut din arhive“.

Despre miliardarul orădean circulă o legendă conform căreia, acum mai bine de un deceniu, când a suferit un accident de maşină care putea fi fatal, el ar fi făcut un jurământ, cum că nu va mai da vreodata presei ocazia să scrie măcar un rând despre el. Chestiune care i-a reuşit doar parţial!..Pasiunea pentru judo i-a adus lui Teszari prietenia cu un alt cunoscut om de afaceri orădean, Marius Vizer. Şi, se spune, prin intermediul acestuia, cu un alt judoka celebru, Vladimir Putin.

Conform datelor de la Registrul Comerţului, principalul acţionar al grupului RCS&RDS., la care principal acţionar este compania Cable Communications Systems N.V, înregistrată în Olanda, cu 94,15%. Teszari deţine 2% din RCS&RDS în mod direct, conform acestor date. Surse care ţin să îşi păstreze anonimatul afirmă că acţionarul majoritar al Cable Communications Systems este tot Zoltan Teszari.

Ce are UDMR cu RDS-RCS?!

SC RCS & RDS S.A. avea în 2008 următorul acţionariat:

- 93,71% din acţiuni sunt deţinute de CABLE COMMUNICATIONS SYSTEMS N.V. din Amsterdam – Olanda. Restul acţiunilor sunt deţinute în cote infirme de persoanele fizice: Ioan Augustin Man, Iosif Francisc Alexandru Kiss (vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor şi al UDMR Bihor), Rozalia Ibolya Biro (viceprimăriţa Oradiei şi vicepreşedinte al UDMR Bihor, preşedintele CRU din UDMR la nivel naţional), Ioan Felician Ciordaş, Ioan Nicolae Dumitru Trifu, Jozsef Tibor Tolmacs, Janos Antal Suta, Radu Florian Ulmeanu, Zoltan Horvath, Virgil Octavian Dan, Valentin Popovici, Ştefan Marcel Popa, Alin Gabriel Naghi, Marius Ovidiu Ghiman, Emil Jugaru, Csaba Ianos Ludescher şi… Zoltan Teszari. Societatea are un profit brut de ordinul miilor de miliarde de lei vechi! Interesant e că printre acţionari se regăsesc lideri marcanţi ai UDMR Bihor! Din informaţiile pe care le avem, Alexandru Kiss a ieşit între timp din acţionariatul holdingului.
Ca şi ofiţerii de informaţii, Teszari este un afacerist foarte discret. Pe Internet şi în presa locală nu există fotografii ale lui. Cu toate că a avut mai multe oferte de a vinde afacerea RCS&RDS, cel mai cunoscut pretendent fiind gigantul german Deutsche Telecom, Teszari a preferat insa sa nu cedeze controlul operaţiunilor. Ceilalţi actionari ai grupului RCS&RDS sunt fondurile de investiţii EPIC si Quadrant, la care se adaugă manageri ai companiei şi foşti proprietari ai unor reţele preluate de RCS&RDS. EPIC, din Austria, a fost fondul de investiţii care l-a ajutat pe Teszari să obţină finanţare de pe pieţele externe în perioada 1998-1999. Ulterior, în afacere a intrat şi Quadrant, un fond de investiţii din Statele Unite. De-a lungul anilor, ING a fost principala banca finanţatoare a RCS&RDS. In primăvara lui 2007, grupul financiar olandez a acordat companiei un împrumut de circa 200 de milioane de dolari pentru extindere, în special pe telefonie mobilă.
RCS&RDS are operaţiuni în România, Ungaria si Slovacia şi oferă servicii de cablu TV, televiziune prin satelit (prin brandul Digi TV), telefonie fixă şi Internet. Conform estimărilor, grupul are peste 2,5 milioane de clienţi, din care circa 1,5 milioane sunt abonaţi la serviciile de cablu în România, cel mai profitabil segment, unde marjele de profit se apropie de 50%. RCS&RDS a câştigat o licenţă 3G , prin care oferă şi servicii de telefonie mobilă.

“Spălătoria” lui Borsi şi tăcerea lui Teszari

Revenind la tranzacţia dintre Teszari şi contrabandistul de alcool, e la mintea cocoşului că Borsi a vândut “Mediclinic” pentru că, fiind la un pas de o condamnare cu închisoarea, intenţiona să o şteargă din România şi să îşi ia şi banii cu el! Dar, cu corupţia de-a dreptul scandaloasă din Justiţia românească, nu ar fi exclus, ca şi în atâtea alte cazuri, şi Attila Borsi să fie scos în cele din urmă “basma curată”. Banii nu au miros!..Iar pe criza asta, “foamea” de bani e mare!..

Potrivit oficialului GE Healthcare, Radu Lupu Gorduza, director pentru Bulgaria şi România al firmei, între proiectele dezvoltate recent ale grupului se numără construcţia a două clinici în Oradea, fiind amintite Mediclinic şi Eurorad, în valoare de şase milioane de dolari. Se pune întrebare: dacă Mediclinic o fi costat trei milioane de dolari, cum de a vândut-o Borsi cu doar 300.000 de euro?! Părerea noastră este că afacerea pute tare a spălare de bani şi evaziune fiscală, iar autorităţile ar trebui să cerceteze dedesubturile acestei tranzacţii, precum şi provenienţa fondurilor cu care a fost finanţată Mediclinic! Nu cumva din contrabanda cu alcool pentru care este judecat Borsi?!

Potrivit surselor noastre, Attila Borşi se află la ora actuală în Oradea şi îşi vizitează nestingherit fratele, pe Armand Borsi, patronul Hotelului „Parc” din Oradea, aproape zilnic. Pornind de la această informaţie, am sunat la Hotel Parc pe telefonul fix, pretextând că sunt de la o firmă oarecare şi că managerul firmei ar dori să fie contactat de dl Attila Borsi, lăsând şi un număr de telefon...Recepţionera a spus că îi va transmite mesajul nostru lui Attila. Însă acesta nu ne-a sunat. Are, probabil, motivele lui!..

Întrucât Zoltan Teszari este extrem de greu de contactat, după o scurtă documentare, am reuşit să intrăm în posesia adresei de mail pentru relaţii cu presa a holdingului RCS&RDS, cristina.nicoara@rds-rcs.ro, la care am expediat mai multe întrebări referitoare la tranzacţia Centrului ”Mediclinic” şi relaţiile dintre Zoltan Teszari şi Attila Borsi. Spre suprinderea noastră, d-ra Nicoară ne-a „expediat” elegant, fără să ne ofere altă adresă de mail, sfătuindu-se „să ne adresăm persoanelor implicate”. Adică, „găseşte-l pe Teszari dacă poţi, că eu am instrucţiuni să blochez orice legătură a presei cu el!”..

De ce vă ascundeţi, domnilor, dacă afacerea „Mediclinic” e una curată?! Sau nu e?!

Dorin Vereş

CLANUL ARDELEAN TERORIZEAZA BAILE FELIX!

Sub ochii vinovaţi ai autorităţilor,

Clanul Ardelean aplică „legea terorii” în zona Băile Felix!

De ani de zile, Ardelean Rodica şi familia sa ameninţă, agresează, bat cu sălbăticie şi calcă în picioare pe oricine “îndrăzneşte” să stea de-a curmezişul intereselor lor. “Foamea imobiliară” şi financiară a femeii, despre care se spune că şi-a creat un sistem de relaţii în structurile poliţiei, Justiţiei şi administraţiei locale ce au făcut-o “intangibilă” până acum, a fost, se pare, şi cauza ultimului scandal care i-a avut ca protagonişti pe membrii clanului Ardelean.

Ameninţarea

Dl Teodor Lazăr, din Băile 1 Mai nr. 205 C, comuna Sînmartin, ne-a rugat să facem public acest caz, care poate avea o anumita înrâurire asupra credibilităţii democraţiei şi justiţiei româneşti ca ţară membră a Uniunii Europene.

„De ani de zile, eu şi familia mea am fost ameninţaţi, agresaţi, scuipaţi, înjuraţi şi umiliţi de membrii familiei vecinei mele, Rodica Ardelean, care se laudă peste tot cu relaţiile pe care le are ea în Justiţia şi Poliţia din Bihor şi nu numai. În data de 7 august 2009, în jurul orei 16.30, mă aflam în apropierea casei noastre familiale situată în vecinătatea căii ferate Oradea-Beiuş-Vaşcău, în prezent dezafectată, la circa 50 metri de curte, pe drumul de acces spre casă, împreună cu cei doi fii ai mei, în vârstă de 13 şi 16 ani, întrucât observasem că mai multe camioane încărcate cu pământ, intenţionau să basculeze pământul şi astfel să blocheze drumul de acces spre locuinţa mea, şoferii fiind plătiţi de vecina mea Ardelean Rodica, care are nenumărate litigii imobiliare, civile şi penale cu zeci de cetăţeni din localităţile comunei Sînmartin şi nu numai. Precizez că porţiunea de teren pe care intenţionau să descarce pământul aparţine SNCFR, de la care au am obţinut aprobare pentru folosirea drumului de acces spre locuinţă. Anterior, înainte cu două zile, tot la ordinele Rodicăi Ardelean, au fost basculate două camioane cu pământ peste poarta locuinţei mele, care este şi în prezent blocată. De asemenea, cu o săptămână înainte de agresiune, au venit la noi acasă şi ne-au somat să părăsim locuinţa, pe care o deţinem perfect legal. Ardelean Rodica ne-a târât prin procese timp de 7 ani pentru casă. Printr-o serie de falsuri, ea se întăbulase asupra casei noastre. Am acţionat-o în instanţă şi în anul 2001 am obţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă privind dreptul de proprietate asupra casei şi drept de folosinţă asupra terenului aferent. Din anul 2002, am obţinut şi de la SNCFR drept de acces pe drumul spre locuinţă, în schimbul defrişării de vegetaţie a zonei învecinate, după ce familia Ardelean mi-a blocat accesul pe alte căi de acces. I-am rugat pe şoferi să nu basculeze pământul de drumul de acces spre locuinţă, explicându-le că terenul este al SNCFR şi că am aprobare pentru folosirea lui, arătându-le şi ţăruşii de delimitare înfipţi cu două zile înainte de comisia trimisă de SNCFR”.

La un pas de crimă

“În apropiere se afla un grup format din Ardelean Rodica, Duma Nicolae Cătălin, Ţurdău Adrian Casian, Ţurcău Ardelean Gheorghe şi încă patru tineri pe care îi cunosc din vedere şi care au fost ulterior identificaţi de Poliţie. În timp ce discutam cu unul din şoferi, pe care l-am convins să nu descarce pământul în drum, a sărit asupra mea Ţurcău Adrian Casian, fiul în vârstă de circa 26 de ani al Rodicăi Ardelean, care m-a lovit cu pumnul în faţă, fracturându-mi piramida nazală. Eu m-am dezechilibrat şi am căzut, moment în care au sărit pe mine toţi cei din grupul Rodicăi Ardelean şi m-au lovit în cap şi peste tot corpul cu pumnii, picioarele şi cu pietre de pe teresamentul căii ferate din apropiere, umplându-mă de sânge. Menţionez că în urma agresiunilor, am avut peste 20 de cusături la nivelul scalpului şi feţei. Între timp, fiul meu cel mic, care nu a împlinit încă 14 ani, a sărit să mă apere de lovituri. Agresorii m-au lăsat într-o baltă de sânge şi au tăbărât pe copil cu pumnii şi picioarele, până l-au lăsat fără cunoştinţă. Cu toate că eram sleit de puteri şi la limita pierderii cunoştinţei, m-am aruncat peste băiat să îl apăr de furia atacatorilor. Aceştia au început să mă lovească din nou, până când au văzut că sunt inconştient şi nu mai pot mişca. Între timp, băiatul mai mare, deşi fusese şi el agresat, apucase să facă un apel la 112 – Serviciul de Urgenţă şi după ce m-au lăsat fără cunoştinţă, auzind apropiindu-se sirenele maşinilor Poliţiei, agresorii au luat-o la fugă. Cei doi copii ai mei, unul de 14 ani, iar celălalt de 16 ani, au fost transportaţi la Spitalul Municipal Gavril Curteanu din Oradea, iar eu, la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean Oradea de două ambulanţe ale Serviciului SMURD. Copiii au avut traumatisme cranio-cerebrale şi faciale, cel mai mare dintre ei având şi un hematom mare în jurul unui ochi, iar celălalt a avut şi un traumatism abdominal Eu am suferit multiple politraumatisme, cele mai multe la nivelul capului. Am fost transportat de un echipaj SMURD şi internat la Secţia de Neurochirugie a Spitalului Judeţean Oradea. Am fost internat în stare foarte gravă, având zece tăieturi la cap şi fiind desfigurat. Desfiguraţi au fost şi copiii mei, bătuţi cu pietre, bolovani şi lemne de către agresorii care au năvălit peste noi, această agresiune reprezentând culmea unui şir întreg de şicane şi ameninţări, după ce noi am obţinut în instanţă dreptul pe o casă pe care familia Ardelean s-a întăbulat abuziv. Tentativa de omor căreia i-am fost victimă eu şi fiii mei minori Sergiu şi Ionuţ, avându-i ca autori pe Rodica Ardelean, cei trei băieţi ai ei şi alţi patru tineri, a revoltat populaţia din comuna Sînmartin şi din întreg judeţul Bihor” – ne-a declarat Lazăr Teodor din Băile 1 Mai (staţiune “complementară” şi învecinată Băilor Felix-n.n.) nr. 205 C, comuna Sînmartin, care a depus plângere penală penru tentativă de omor împotriva agresorilor. Familia Lazăr se teme însă că, precum şi în cazurile precedente, banii şi relaţiile o vor scoate din nou la liman pe Rodica Ardelean şi progeniturile sale. Bărbatul agresat afirmă că poliţiştii de la Biroul Băile Felix au refuzat sistematic să îşi facă datoria în toate cazurile în care au fost depuse plângeri împotriva membrilor familiei Ardelean.

Tăcerea din spatele unui milion de euro

Rodica, despre care se spune că ar avea relaţii la nivel înalt în structurile Ministerului de Interne şi fiica sa Raluca, a cărui relaţie apropiată cu primprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, Viorel Gavra, este de notorietate, au fost (şi sunt) protagonistele a zeci de scadaluri şi dosare penale sau civile aflate pe rolul instanţelor bihorene, subiecte despre care vom reveni pe larg.

Contactată telefonic de noi, Rodica Ardelean a refuzat orice discuţie despre dosarul penal pe care îl are în urma agresiunii asupra lui Teodor Lazăr şi copiilor săi.

“Aceste probleme nu le discut la telefon! Sunt problemele mele personale şi nu doresc să le discut cu nimeni!”-ne-a repezit madam Ardelean, după care ne-a trântit telefonul în nas.

O relaţie “profesională”

Fiica sa, Raluca recunoaşte că s-a întâlnit de mai multe ori cu şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, însă susţine că nu are relaţii apropiate cu acesta, deşi acestea sunt de notorietate atât printre magistraţi cât şi în cercurile mondene din Oradea şi Sînmartin.

“Când şi unde am fost văzută cu dl procuror Gavra?! M-am văzut cu el doar la birou!..Între noi sunt doar relaţii profesionale! La revedere!” – aceasta a fost scurta declaraţie a Ralucăi Ardelean, care, deşi abia a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice din Oradea, se vede deja procuror, judecând după declaraţiile date la una din televiziunile locale, unde s-a confesat că a dat examen de admitere în Corpul Magistraţilor “din Codul Civil şi din Codul Penal”, ceea ce spune multe despre “nivelul profesional” al candidatei.

Am încercat să obţinem o declaraţie şi de la unul din poliţiştii care se ocupă de caz.

“Nu am aprobarea să fac declaraţii presei despre acest caz! Ce pot să vă spun este că d-na Ardelean a cerut recuzarea echipei de anchetatori, însă cererea i-a fost respinsă. Dosarul se află la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor” – ne-a declarat telefonic Felix Letea, unul din ofiţerii de la Biroul de Poliţie Băile Felix care se ocupă de caz.

Demn de remarcat că dosarul se află chiar la instituţia la care “amicul” fiicei lui Ardelean Rodica este şef. Rămâne de văzut cât de “profesională” este relaţia dintre magistrat şi “protejata” pe care o “pregăteşte” pentru a-I fi colegă şi subordonată.

Portret de “femeie de afaceri”

Conform relatărilor din presa locală, Ardelean Rodica este autoarea sau instigatoarea mai multor “inginerii” financiare şi imobiliare, în urma cărora s-a ales, în mod fraudulos, cu o avere de peste un milion de euro, fiind sprijinită tacit de mai multe instituţii ale statului. Deşi i s-au întocmit mai multe dosare penale şi civile, ea a fost scoasă sistematic “basma curată”în dosarele penale în care a fost acuzată, iar în cele civile i se dă câştig de cauză, deşi în mod evident, dreptatea nu este de partea ei. Acesta e, pe scurt, “portretul” vecinei lui Lazăr Teodor, Rodica Ardelean, care patronează o pensiune în staţiunea Băile 1 Mai de lângă Oradea (Vila Iulia-n.n., vezi foto), o benzinărie (PECO IULIA) şi o altă pensiune în Băile Felix, construită fără autorizaţie, şi mai are în prezent circa 30 de procese pe rolul diferitelor instanţe locale.

Dorin Veres