„Crema” UDMR Bihor, „spălată” de procurorul Miu în dosarele de spălare de bani!

„Crema” UDMR Bihor, „spălată” de procurorul Miu în dosarele de spălare de bani!

Spălarea banilor este o infracţiune des întâlnită în România. Pentru că nu avem judecători specializaţi in astfel de cazuri, luarea unei decizii într-un caz de spălare de bani poate dura ani de zile. Au fost cazuri în care de la începerea cercetării penale şi până la pronunţarea sentinţei au trecut cinci-şase ani! O altă problemă în rezolvarea cazurilor de spalare de bani este lipsa de informaţii din domeniu. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) cosideră că informaţiile deţinute de această instituţie sunt strict secrete, ele neputând constitui proba în instanţă, ceea ce este de-a dreptul ridicol şi îngreuiază enorm munca poliţiştilor şi procurorilor. În urma mai multor anchete, s-a confirmat faptul că în România există firme şi persoane “specializate” în spălările de bani.
Practic, banii mutaţi în cursul a 3-4 săptămâni prin diferite conturi nu mai pot fi depistaţi, iar poliţia ajunge în posesia informaţiilor şi a analizelor financiare târziu, după circa 4-5 luni. Cu toate piedicile existente, lupta pentru depistarea celor care fraudează bugetul naţional continuă! Iar dosarele penale care s-au format scot la iveală tot mai multe surprize!

Udemeriştii, petrolistul şi un transfer de bani suspect

Adrian Tărău, Kiss Alexandru, Biro Rozalia şi Alexandru Mudura, Kis şi Biro - lideri marcanţi ai UDMR Bihor, au fsot protagonişti ai dosarului penal nr. 20/D/P/2006 al DIICOT Oradea, de care a amintit doar vag presa locală!

Reporterii noştri au intrat în posesia unor noi documente ce indică cine şi de ce a pus pe jar „elita” UDMR din Oradea, împreună cu „nevinovata” odraslă a fostului prefect pesedist de Bihor, Aurel Tărău, Adrian, care, cu un tupeu neverosimil, îşi spune „om de afaceri” şi se plimbă în voie pe sub nasul autorităţilor române, deşi presa locală şi centrală a prezentat dovezi incontestabile ale traficului cu produse petroliere în care acesta a fosat implicat şi prin care statul român a fost prejudiciat cu zeci de milioane de dolari!

Parchetul General ne-a confirmat însă cine sunt făptuitorii din acest voluminos dosar penal, care conţine 16 volume de înscrisuri oficiale şi altele două tomuri cu „acte premergătoare”! Tăcerea autorităţilor române şi scurgerile controlate de informaţii din dosarele penale au reprezentat o manipulare odioasă, menită să îi alerteze pe cei vizaţi.

Iată conţinutul punctului II al ordonanţei care îi vizează pe Kiss Alexandru şi Alexandru Mudura: „DIICOT – Serviciul Teritorial Oradea, dosar nr. 20/D/P/2006, Ordonanţa, 2006.05.29, Miu Mitică, procuror şef al Serviciului Teritorial Oradea, II. Din acelaşi material (cu numărul S/ii. 232/03.04.2003, elaborat de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor), rezultă existenţa, în cursul anului 2002, a unor operaţiuni bancare suspecte între S.C VIDEO VOX SRL Oradea (administrator Kiss Alexandru Iosif Francisc şi S.C. VETROLUX SRL Oradea. Operaţiunile suspecte ar consta în efectuarea de plăţi directe din contul firmei S.C. VETROLUX SRL Oradea către alţi doi asociaţi – Biro Rozalia Ibolya şi Mudura Alexandru cu motivaţia „depunere capital social”. Prin astfel de „inginerii”, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor riscă riscă un veritabil „record personal” , între 3 şi 12 ani de puşcărie! Pe cine a supărat Kiss, Biro şi Mudura şi ce legături aveau „corifeii” UDMR Bihor cu această persoană, veţi putea afla puţin mai jos!

“Surprize, surprize” la Vetrolux SRL!

Dar să revenim la “oile noastre” şi să lăsăm documentele să vorbească! Iată ce conţinea misteriosul Punct I, al ordonanţei semnate, la data de 29.05.2006, de către procurorul Miu Mitică Nicuşor, şeful Serviciului Teritorial Oradea din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism: „Din materialul cu numărul S/II. 232/03.04.2003, întocmit de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, rezultă că în perioada 1999 – primul trimestru al anului 2001, soţii Tărău Adrian Nicolae şi Tărău Ioana Adela au transferat din conturile personale în conturile firmei A.M.I. BASTIA LLC – New York suma totală de 288.350 USD cu titlu de „investiţie directă de capital în SUA”. Conturile bancare personale în care au fost evidenţiate aceste sume sunt….. Suma trensferată în SUA ar putea proveni din tranzacţii comerciale suspecte cu produse petroliere, precum şi bancare, între S.C. BASTIA, S.C. CASHINVEST SRL, S.C. PETROCRIŞ S.A Ştei, S.C. TOTAL GRUP SMG S.A. Mihai Bravu şi S.C. ROLEXAN SRL Oradea”... „Pentru a stabili provenienţa sumelor de bani intrate în conturilor soţilor Tărău Adrian şi Ioana Adela, urmează a se verifica activităţile suspecte cu produse petroliere între firmele mai sus menţionate, respectiv: dacă firmele au făcut obiectul unor investigaţii penale sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală, stadiul cercetărilor sau soluţiile adoptate. Pentru firmele care nu au fost verificate, se va solicita organelor de control fiscal efectuarea unui control tematic, stabilirea circuitelor care au existat între aceste firme cu titlu de creditare firmă, restituire creditare firmă, plata mărfii în avans şi restituire marfă, precum şi realitatea acestor circuite; dacă conturile persoanelor fizice mai sus menţionate sau ale administratorilor firmelor mai sus menţionate au fost alimentate cu sume provenite din infracţiuni; pe baza datelor astfel obţinute, se va stabili dacă a existat vreo asociere între administratorii firmelor mai sus menţionate”.

Este greu să ghicim „criteriul” după care, la punctul II al Ordonanţei, procurorul Miu a selectat – dintre cele 50 de firme comerciale suspectate că au fost prinse în morişca evaziunii şi a spălarii banilor, menţionate în sesizarea făcută la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, şi dintre cele 7 persoane menţionate expres în „Informarea” aceluiaşi oficiu (unde nu au fost amintite numele Tărău, Kiss, Biro şi Mudura!!) – tocmai pe cei trei „corifei” ai UDMR Bihor!

Pentru că, aşa cum am arătat mai sus, la Punctul II, Miu a consemnat şi dispus anchetarea „făptuitorilor” Kiss Alexandru, Biro Rozalia şi Mudura Alexandru. Cu ce au greşit aceştia? Ei bine, una dintre posibilele „chei” se află la Registrul Comerţului: Kiss, Biro şi Mudura a fost asociaţi cu Adrian Tărău la S.C. VETROLUX SRL!

Iată ce spune Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, la art. 23. - (1) „Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunsocând că provind din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al dismulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folisirea de bunuri, cunoscând că acestea provind din săvârşirea de infracţiuni”.

„Dedicaţie specială” de la Miu, pentru Sany, Rozsi şi Alex!

Explicaţia nu este însă suficient de convingătoare, mai ales că sesizarea de la ONPCSB este referă la încă 50 de firme şi că nu sunt pomenite numele lui Kiss, Biro şi Mudura. De ce vrea Mitică să-şi supună la stres tocmai pe aceşti onorabili cetăţeni români de naţionalitate maghiară? De ce hotărăşte el ca „pentru efectuarea actelor premergătoare ce se impun, în temeiul prevăzut de art 135 cu referire la art. 132 Cod procedură penală, DISPUN delegarea poliţiştilor din cadrul Compartimentului Combaterea Macrocriminalităţii Economico-Financiare, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea pentru efectuarea actelor premergătoare arătate la punctele I şi II din expunere”, cu trimitere expresă la trioul Kiss-Biro-Mudura?

Pionii de sacrificiu

Agitarea vechii fantasme a dosarului penal de acum 12 ani nu-l mai sperie pe Alexandru Kiss. Era nevoie de o nouă sperietură. Să i se arate altă „pisică”! Mitică Miu i-a arătat-o. Cu riscul de a-l sacrifica astfel pe un alt „protejat” al serviciilor secrete, Adrian Tărău, care, deşi a revenit în ţară, nu a fost chemat să dea cu subsemnatul în acest dosar, car era deschis şi pe numele lui! Tărău, care se află în Oradea şi se plimbă nestingherit prin ţară şi pe unde vor muşchii lui, a minţit cu neruşinare opinia publică cum că şi-a „rezolvat” toate problemele penale! El a prezentat ziariştilor o comunicare purtând numărul 83/P/P/2005, din 08.05.2006, dar noul dosar – nr. 20/D/P/2006, era ulterior acestei soluţii tranzitorii! O dovedeşte şi declaraţia dată în 29.11.2006 de fosta lui soţie, Ioana Adela Sandu-Duca, sau cea a „unchiului” său, Viorel Mercea! Iar dacă Adi Tărău crede că poate minţi la nesfârşit opinia publică şi autorităţile, îl asigurăm că se înşeală!

„Eu sunt mică, nu ştiu nimică!”

Sursele noastre ne-au confirmat că oamenii comisarului Nicolae Stamate, fostul şef al BCCO Oradea, şi-au luat rolul în serios şi începuseră să facă treaba ordonată de Miu (în ciuda faptului că Stamate se pupă pe bot cu slugile fugarului, printre care şi aşa zisul redactor şef al ziarului partonat de familia Tărău, Nicolae Pop, al cărui dosar de contrabandă, Miu l-a ţinut în sertar mai bine de trei ani!) Din păcate, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Ei nu au nici o experienţă în instrumentarea unor dosare de asemenea dificultate şi calibru. Stă mărturie şi fragmentul din declaraţia Ioanei, care nu a fost valorificat corespunzător de „gabori”: „Societatea din SUA nu a desfăşurat activitate de nici un fel… Precizez că nu l-am întrebat niciodată pe fostul meu soţ de unde are aceşti bani, dar presupun că provin din afacerile pe care acesta le desfăşoară în cursul anilor 1999-2000, respectiv din comerţul cu produse petroliere”.

Avertisment pentru Kiss

Kiss Alexandru, actualul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, fost preşedinte până în 2008, este liderul autoritar al UDMR Bihor. Până să acceadă la această demnitate publică, el a fost personajul principal în dosarul penal nr. 225/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în care, împreună cu alte opt persoane, au fost acuzaţi pentru infracţiuni foarte grave, care au impus arestarea lor în timpul cercetărilor. Ei au fost sprijiniţi, „fără vinovăţie”, de alte 13 persoane, cercetate sub calitatea de „făptuitori”, toate de etnie maghiară, care au prejudiciat statul român, între anii 1992-1994, cu peste două milioane dolari! Soluţia finală dată de parchet în acest dosar a venit abia la 6 octombrie 1997! Suspectă este că nu numai tardivitatea acesteia, ci şi faptul că – în ciuda probelor evidente de vinovăţie, despre care procurorii au luat act sub semnătură – s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Kiss şi a tuturor complicilor acestuia şi aplicarea unor amenzi administrative. Niciunul însă nu a protestat pentru că ar fi fost „arestat nelegal”! Perfect simetric, nici nu magistrat nu a fost sancţionat pentru cei „9 arestaţi ne trimişi în judecată”! UDMR şi-a contrazis propria tradiţie şi nu s-a plâns vreodată, la nici o organizaţie internaţională, că acei minoritari „ednici maghiari” ar fi fost arestaţi pe nedrept! O tăcere complice s-a instalat atât în tabăra anchetatorilor, cât şi a anchetaţilor. În plus, în acei romantici ani 90, Parchetul a blocat şi alte piste de cercetare, în privinţa anchetării actelor de contrabandă realizate de trupa lui Kiss, direcţii ce ar fi trebuit urmate în mod obligatoriu. Toate acestea pot să susţină o teză tot mai des vehiculată în comunitatea maghiară: grup care gravitează în jurul UDMR a optat pentru varianta colaborării cu o anumită „zonă” a autorităţilor române, stăpâne şi pe justiţie, contra garantării unor facilităţi personale şi protecţie în cazul apariţiei unor complicaţii „de traseu”. Pactul se renegociază în perioadele de dinaintea marilor încercări electorale. După cum era de aşteptat, Miu a dat NUP tuturor!..

Miu, „expert spălător de dosare”!

În Informarea nr. 7394/16 noiembrie 1996, Ştefan Prejmereanu, procuror inspector în cadrul Serviciului Control al Secţiei a VI-a a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a consemnat constatările sale în urma unui control temeinic efectuat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, având ca obiectiv activitatea desfăşurată de către procurorul Miu Mitică Nicuşor, în compartimentul urmăririi penale, în anul 1996. Presa a catalogat atunci, în mod foarte sintetic, dezastrul: „procurorul Mitică Miu e un incapabil!” S-a reţinut că gravele deficienţe constatate „se datorează lipsei de experienţă a acestuia: are o vechime în muncă de numai trei ani şi a absolvit Facultatea de drept la fără frecvenţă”. Obiecţiunile acestuia au fost considerate de inspector ca fiind „justificări de circumstanţă” şi s-a recomandat şefilor lui să-l schimbe de pe sectorul de urmărire penală, să-l folosească în orice alte activităţi şi, pe viitor, să-l controleze „sistematic şi exigent”. În mod ciudat, în anii următori, Miu a realizat o ascensiune profesională incredibilă, fiind promovat rapid la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, de câţiva ani, este şeful Serviciului DIICCOT, subordonat direct structurii centrale din Bucureşti. Miu a fost coleg de unitate – ambii fiind mărunţi ofiţeri de informaţii – Ionel Bara, aşa-zisul „Prior pentru România al Ordinului Cavalerilor de Malta”, inculpat în acea imensă încrengătură penală denumită „Contrabanda de la Jimbolia”. Avocata Miu Piroşka, soţia sa, a fost avocata lui Luciano Lonardoni, cel care a fost subordonatul lui Alberto Ramera, colonel al serviciilor secrete italiene, ofiţerul care primise ordin să controleze operaţiunile de încălcare a embargoului faţa de Serbia de către România, descrisă de presă ca „Operaţiunea Jimbolia”.

BCCO se urneşte

De la Miu citire: „Pentru efectuarea actelor premergătoare ce se impun, în temeiul prevăzut de art. 135 cu referire la art 132 Cod procedură penală, dispun delegarea poliţiştilor din cadrul Compartimentului Combaterea Macrocriminalităţii Economico-Financiare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea, pentru efectuarea actelor procedurale arătate la punctele I şi II din expunere, precum şi a celor ce vor fi menţionate mai jos: realizarea hărţilor relaţionale dintre firmele mai sus menţionate şi a circuitului banilor; pentru firmele care nu au fost verificate de organele fiscale, se va stabili împreună cu procurorul tematica de control; sprijinirea inspectorilor fiscali din Cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Bihor pentru finalizarea actelor de control, după caz, şi alte acte procedurale cu excepţia audierii învinuiţilor şi a formulării propunerilor pentru instanţa de judecată”.

Sursele noastre ne-au confirmat că oamenii lui Stamate, şeful BCCO Oradea, şi-au luat rolul în serios şi au început să facă treaba ordonată de Miu.

Ordonanţa BCCO are nr. d/32162 din 05.06.2006. Iată ce a mai produs Stamate, la data de 2 februarie 2007: „Având în vedere cele prezentate, în baza art. 12 din Legea nr. 508/2004 modificată, vă înaintăm prezentul dosar în vederea luării măsurilor ce se impun. Dosarul conţine un număr de 26 volume”.

Banii se spală în „famiglia” UDMR!

Ce li s-a părut suspect celor care au demarat ancheta? „În anul 2000, contul SC VETROLUX a fost alimentat de la S.C. RCS SRL cu 14,092 miliarde lei (vechi-n.n.) contravaloarea facturii nr. …”….” În anul 2001, contul a fost alimentat de la RCS SRL cu 14.941.117.420 lei, cu titlu restituire credit de la SC PRO IDEA SRL. În urma analizei a rezultat că Alexandru Kiss a încheiat în 1997 un contract de cesiune, în urma căruia avea de primit de la RCS SRL (firma de telefonie controlată de Zoltan Teszari şi alţi „băieţi deştepţi”-n.n.) 29,9 miliarde lei vechi. Operaţiunile suspecte s-au înregistrat în anul 2002, când Kiss a efectuat plăţi din contul său pentru alţi doi asociaţi (Biro şi Mudura) cu motivarea „depunere capital social”, cu toate că aveau disponibil în cont”. Era mult mai simplu să nu se aştepte atâta vreme după un răspuns, pe care, mai mult ca sigur, Kiss oricum, şi l-a pregătit încă dinainte de a ajunge după gratii, în 1996. Păcat că doar pentru o zi!

„Regele ouălor Kinder”, căutat de ouă!

Miu&Stamate l-au „luat în colimator” şi pe Alexandru Mudura, fostul „rege al ouălor Kinder”, mare amic cu un fost premier maghiar, dovedit ca fost agent secret al regimului comunist. Alexandru Mudura este principalul asociat al „Lotus Center”, unicul mall din Oradea. Mudura are la ONPCSB un dosar ce conţine două volume cu documente şi o perioadă de câţiva ani, respectiv între 1999-2002, a fost ţinut sub observaţie strictă de oamenii legii. Numele persoanelor monitorizate se succed foarte rapid. Poate prea repede, fără să existe o continuitate a oamenilor care ba ridică, ba depun banii în conturi!… O constanţă oarecare au devenit numiţii Kiss Andreea şi Kiss Tiberius, dar orice coincidenţă poate fi întâmplătoare! Lui Miu, dar mai ales lui Stamate, li se părea suspectă şi coincidenţa denumirilor firmelor . Mudura şi-a botezat RAMEXA, atât firma din Szolnok, cât şi pe cea din Oradea, pentru a deruta autorităţile. Tot constantă este şi destinaţia produselor exportate de firmele sale: Ungaria şi Italia!

Miu, „înălbitorul” de dosare!

Pentru Mitică Nicuşor Miu, fost ofiţer de contrainformaţii, metamorfozat, după 1990, ca dealtfel atâţia alţi ofiţeri, în procuror, a fost catalogat de mai multe ori, în actele de inspecţie întocmite de superiorii lui, ca „incapabil profesional”, dovezile din dosare nu constituie, nicidecum, un handicap! Dimpotrivă, mai ales dacă ne amintim cum a fost el promovat, în mod paradoxal, în ciuda gafelor şi incapacităţii profesionale, procuror şef al Secţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea. Dacă mai adăugăm şi faptul că vorbea „pe aceeaşi lungime de undă” cu ex-comisarul şef Nicolae Stamate – ofiţerul, pensionat actualmente, care emitea pretenţii la funcţia de comandant al IPJ Bihor, împreună cu care a „îngropat” mai dosare „fierbinţi”, totul începe să aibă o logică.

NUP pentru „tripleta de aur” a UDMR Bihor

Alexandru Kiss a negat că ar avea vreun amestec în dosarele de spălare de bani, dar problemele sale cu autorităţile române sunt vechi. Una din ultimele era legată de declaraţia de avere. În intervalul 29 decembrie 2005 şi 29 decembrie 2006, averea lui Kiss a crescut de la 20 de miliarde la 43 miliarde lei vechi. Dar Kiss a „uitat” să menţioneze în declaraţiile de avere din lunile mai şi decembrie 2005, trei terenuri intravilane din Oradea, dobândite în anii 1997-1998. El „şi-a amintit” de ele abia în declaraţia sa de avere din decembrie 2006. Deşi proprietăţile lui Alexandru Kiss sunt estimate la zeci de milioane de euro, statisticile publicaţiilor specializate în „topuri” ale oamenilor bogaţi nu pomenesc nimic de liderul UDMR Bihor!

Viceprimăriţa Oradiei, Biro Rozalia, asociata şi protejata preşedintelui Kiss în afaceri, a abordat „modelul Kiss”. Şi ea a minţit în declaraţia de avere. Biro a „încurcat” terenurile intravilane cu cele extravilane din satul Haieu. Împreună cu soţul ei, Rozalia Biro se numără printre cei mai mari deţinători de tereuri din vestul ţării. Ei au achiziţionat deja zeci de hectare de teren în zone cu potenţial, inclusiv pe traseul viitoarei autotrăzi transilvănene. Biro susţinea, la rândul ei, că nu ştie de existenţa vreunui dosar în care să fie acuzată de spălare de bani.

Şi Alexandru Mudura, principalul acţionar al Complexului „Lotus Market”, a evitat sistematic discuţiile cu reporterii noştri!

După cum era de aşteptat, chiar înaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile locale din 2008, trio-ul Kiss-Biro Mudura a primit un suprinzător NUP, deşi, conform surselor noastre din cadrul Parchetului, dosarul era bine „garnisit” cu dovezi!

Dorin Vereş